"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran

luni, 18 octombrie 2010

macroscopic




suspiciuni pe buze târzii,
gene-n vene,
clipeşti alene
şi-mi vii
în sânge,
iar frigul tău cald strânge
acolo unde mi te-ngemănezi...
n-ai nevoie de ochi să mă vezi.





amândoi mă vrem.
amândoi te vrem.
pe amândoi ne vrea cineva?

eşti un eu din mine,
iar eu câte un eu din toţi,
toţi câte un sine din tine...
de ce cauţi lumea în mine,
când o ai în tine însuţi?
eu de ce am căutat lumea
şi n-am ajuns la tine
mai devreme?
câte vise ai pus să mă cheme?

din câte părţi m-ai dat la o parte,
din câţi de aproape te-am ajuns
în departe...?

liniar,
coincidem nepunctual
într-o toamnă care trebuia
se se fi împrimăverit de mult...

3 comentarii:

  1. Cea mai geniala de pana acum!

    Ma inclin fiinta vie ce-mi esti!

    Ma inclin in fata darului tau.

    Celestine

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos punctat!
    pt că ai avut parte de alţii, ştii să-l apreciezi pe el .

    RăspundețiȘtergere
  3. ce melodie superbă! şi versurile de asemenea, evident.

    RăspundețiȘtergere