Mă vei şterge în culori adânci,
din care-ţi va fi frică să muşti,
în care ai să te-mpiedici
şi-ai să-ţi juleşti uitarea.
Mă vei rezuma la puţin,
cea care am fost îţi va fi
sechestrată în eul tău pierdut.
recunosc,
am fost la locul crimei
când s-au defrişat înţelesurile.
Mă vei dezrobi de lumină,
pe-o muchie subţire
îmi vei da brânci
în întunericul din tine
la care mărturisesc,
am adăugat câteva nopţi
fără nicio remuşcare.
MĂ vei sigila permeabil,
îţi vei dezrădăcina ploile
şi-ai să le pui să-mi ningă
cu frunze albastre...
toamnele noastre
n-au coincis niciodată,
cum nici noi de altfel
nu ne-am suprapus.
Iaca si un alt suflet pereche... fara de care nu-mi beau cafeluta dimineata.
RăspundețiȘtergereCopila frumoasa, ai cromaticizat bucata asta de toamna ploioasa, pentru ca lumea s-a nascut odata cu tine si cei din lumea ta sa aduca frumosul intr-o lume care a uitat sa fie frumoasa.
La mai multi ca tine...sa-i culegi pe toti si sa-i pui la munci stahanovice de iubire!
Te tin in suflet si te colind peste tot.
Namaste
îmi place mult.
RăspundețiȘtergerepur şi simplu...imagini foarte frumos create şi cuvinte pline de fond.
îmi place.felicitări.
Zor,îţi mulţumesc,mereu...pentru că eşti,pentru lacrimile în ochi.
RăspundețiȘtergereeu tânjesc să-ţi aud...murmurul.
Frumos! o sa mai trec pe la tine!
RăspundețiȘtergerecat de frumos!!imi place mult
RăspundețiȘtergere