"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran

luni, 11 octombrie 2010

despre azi




de-un sărut nimfoman după soare
s-atârnă şesurile reci ale vântului,
care leagă la ochi şirea
deşirată-n gânduri,
deloc cervicale.


şi ea-şi culcă nimicul
în pântecul frigului
şi strânge,
din frunte,
din buze,
din dinţi,
din ochi,
din haine,
din dor,
din lucruri,
din ploi,
din vise
şi pleacă.



la miazănoapte de veri,
privirea-i deşartă
şi pasul îi tremură,
şi inima îi tremură,
şi pleoapa stângă mai mereu
se arată sceptică.

escaladează răul,
chingile o fărâmă de obscur
pe-o dungă de orizont,
suflă temeinic prăpăstii,
dar surâsul ei cade
întotdeauna pe vârfuri.




3 comentarii:

  1. dar surâsul ei cade
    întotdeauna pe vârfuri.

    speechless...

    ce sa mai zic fiinta draga cand cerul ma acopera cu atata glas?
    Am intrat pe lumea asta printr-un capat, era atat de ingust si ma durea sa-i ies.
    Acum ca te vad la un capat din iesirea-mi, as plange un veac sa stiu ca ploua cu oameni ca tine.

    Ma plec si ma tremur in fata luminii.
    Zori de lumina dau zilei de stire, ca incep sa apara oamenii.
    Sa curga cu oameni din zor de zi:)

    pt tine
    http://www.youtube.com/watch?v=UNPSvGwe0us
    Celestine

    RăspundețiȘtergere
  2. vin spre tine,chiar daca tu esti zburand...

    RăspundețiȘtergere