nisam

de două ori pe zi
îmi furai oglinzile
şi mă minţeai că sunt frumoasă.


lâsând asta la o parte,
partea aia care nu mi s-a dat
mai niciodată de acum încolo,
am nesentimente necuvântătoare.
am uşa stricată,
broasca disecată
şi cheia la nimeni.
cum s-ajung la suflet?

că-mi vine să tac
de câte gândesc
şi-mi vine să nu ştiu ce
când nu ştiu cum.

lucid,
translucid,
stupid.
mi-e capul crăpat
într-un perfect intact
morman de derivaţii.


se întâmplă să aberez,
aşa ca acum
şi-mi vine chef de ploaie
ca să deretic ochii.
lacrimi nu am...
s-au vândut.