Ne botezăm iubirile în marea de alb
şi le legăm la ochi,
de mâini şi de picioare,
apoi lăsăm să ningă timpul peste ele...
Dacă gura deschisă adulmecă fulgii
E pentru ca fericirea să ajungă în stomac
sub formă de fluturi...
când mi-ai spus că mă trăieşti,
mi-a venit idea să-ţi fiu moarte.
n-aş fi crezut că vei fi atât de uşor
de ucis, de scris,de citit,de legat.
ai ţinut o vreme,
mi-ai fabricat nişte fericiri mărunte
şi n-ai mai rezistat.
abia atunci am început eu
să transcriu povestea
ce se scrisese singură deja.
spui că m-ai descoperit,dar eu
eu sunt mai tot timpul în afară de înăuntru.
nici nu-mi trece prin cap să te salvez,
în timp ce tu mă iubeşti
eu sunt prea ocupată să devorez.
şi totuşi mai cumva decât ce a fost,
mai nimic decât ce va fi,
în ce fel îmi voi aminti cândva de tine?
"eu sunt mai tot timpul în afară de înăuntru."
RăspundețiȘtergere:X
Te voi lega in zile reci
RăspundețiȘtergereCu piele grea, imi voi imagina, poate, doar eu,
Ca esti una din cartile acelea vechi
Ce vrea rostul sa-l tina la-adapost.
Rostul cules cu mii si sute de sudori,
Cu-ndoituri la colturi, stersaturi,
Te voi recupera in anotimpul urmator,
Tu nu ma vei mai recunoaste, vei muri.
Tu nu ma vei mai recunoaste, vei muri,
Doar pentru-a-mi aparea din nou.
ps: Mentionez c-a suferit, ca niciodata, stersaturi. Din motive total subiective, totusi. S-a scris, s-a pierdut, s-a scris din nou. Dar in principiu, asta e
" mi-ai fabricat nişte fericiri mărunte
RăspundețiȘtergereşi n-ai mai rezistat. " cam asa sunt ei :)
...si ne pierdem sublim
RăspundețiȘtergere