nimereală. totul.

Nici măcar în glumă nu mi-aş mai lăsa nepăsarea la îndemâna ta;de mult prea multe ori s-a fărâmiţat în substraturi sub influenţa catalizatorului acid injectat în ochii tăi necopţi. Vreau să cred că ne-a ajuns. Ne-am ajuns suficient unul pe celălalt ca să nu ne mai putem lăsa în urmă.


În căuşul umerilor tăi stridenţi
Mi-am picurat cuvintele virgine
Ce încă nu-şi descotorosiseră copilăria,
Ce-şi unelteau provocator ieşirea-n lume
Şi prima lor noapte în versuri.


M-ai secat pe vid,
mi-ai scotocit pliurile trupului
şi ţi-ai culcat mădularele verzi
în aşternuturile răsuflărilor mele ţipate,
având grijă să-ţi ştergi amprentele mâinilor
ce te cotrobăiseră înainte.

Nu mi te-am putu smulge până n-am acceptat
să rămân desfigurată pentru o vreme,
până n-am învăţat să fac franjuri emoţiile cutante
stagnate parazitar pe corpul meu naiv,
A trebuit să plătesc cu absenţă de mângâiere
acel imens morman de piele
moartă sub tertipurile degetelor tale.

Deseori îţi zăream necunoscutul ,
umbla pe la porţile pleoapelor mele
şi-a trebuit să să mă-nchid pe dinăuntru
în cruntă orbire,
de teamă să nu fiu asaltată
chiar în propriul meu eu de sine
şi să trebuiască să te denunţ
pentru violare de domiciliu,
să trebuiască să te alung pe drept,
să mă lepăd de tine cu inima neîmpăcată.


Pentru că te preferam liber,
dar închis în obsesia de a mă afla,
decât încătuşat în libertatea
de a mă fi avut cândva.

dacă...(leapşa from Andra)

Daca eram un anotimp,aş fi fost o vară interminabilă şi iremediabilă.
Daca eram o lună, aş fi fost la întâmplare oricare,dar oricum PLINĂ ochi.
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost cu siguranţă DUMINICA.
Daca eram un animal marin, mi-ar fi plăcut să fiu delfin.
Daca eram un animal de uscat, aş fi fost o iapă şi una nărăvaşă.
Daca eram o virtute, aş fi dat orice să fiu curajul .
Daca eram o planeta, aş fi fost una nedescoperită încă.
Daca eram un lichid, aş fi fost APĂ.
Daca eram o piatra, aş fi fost cea a lui Sisif.
Daca eram un metal, aş fi ales titanul .
Daca eram o pasăre, aş fi fost o bufniţă.
Daca eram o plantă, eram una cu siguranţă lipsită de rădăcini.
Daca eram o stare a vremii, aş fi fost seninătatea de după o ploaie torenţială.
Daca eram un instrument muzical, aş fi vrut să fiu suficient de grozavă ca să întruchipez un pian.
Daca eram o floare, ar fi fost frumos să fiu un trandafir cuminte şi alb.
Daca eram un sentiment, aş fi fost pasiunea.
Daca eram un sunet, aş fi fost vuietul şters al maşinilor dintr-un oraş nocturn.
Daca eram un cantec, aş fi fost "Comptine d`un autre Ete"
Daca eram un film, as fi fost "Jeux d`Enfants".
Daca eram un serial, aş fi fost "Doctor House"- varianta feminină.
Dacă eram un oraş, aş fi fost unul din care nu poţi ieşii la suprafaţă fără GPS.
Daca eram un gust, eram cel al lămâii în miere.
Daca eram o aromă, aş fi fost de mango.
Daca eram un material, as fi fost de voal.
Daca eram o culoare, aş fi fost rubiniul.
Daca eram o parte a corpului , aş fi fost coloana vertebrală .
Daca eram un accesoriu, aş fi fost o eşarfă.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost o schimonoseală atipică.
Daca eram o formă, eram un poligon neregulat.
Daca eram un număr, aş fi fost minus infinit.
Daca eram o haină, aş fi fost un sutien cu dantelă.
Daca eram o reacţie, as fi fost una violentă.
Daca eram un gest, aş fi putut fi o muşcătură de sărut.

şi pentru mai ce?

glasul meu e o stradă înfundată de la capătul căreia eşti nevoit să te întorci.
cred că n-am timp acum să-mi dreg visarea, mâzgălesc în grabă câteva sentimente sfărâmate şi mi se pare că evit în felul ăsta să mi se facă urât de mine.

pusă faţă în faţă cu întunericul,imaginea mea se formează la infinit. noaptea mă-nconjoară subit cu-un mănunchi de stele uscate. te plimb printre drumuri deşarte ,dar tu nu semnalizezi depăşirea. cât o să mai aştepţi până să cazi în prăpastie şi să mă tragi după tine?

în definitiv,colecţiile noastre cresc invers-proporţional. în timp ce eu îmi consum rezervele de mine adunând cât mai multe surescitări de suflet pe care le etichetez ca fiind amintiri, tu îţi umplii casa de inutilităţi străine pe care nu le poţi figura altfel decât ca obiecte.
şi cum să nu îmi fie ciudă când o bucată din mine rămâne pe post de artefact în muzeul răcelii tale ca un lucru al cărui uz s-a stafidit de mult?

ce ştiam neştiind nimic? ce am omis cunoscând totul?
nici măcar n-am simţit vreodată că-mi ţineai la adăpost pe umeri răsuflările speriate.
şi pe lista lucrurilor triste aş putea adăuga şi felul în care am învăţat să cârpesc haine din lipsuri mari de material.mi-e frig acum când mă gândesc că mă-ncălzeam cu papiote întregi de noduri pe care le înghiţeam sub formă de efervescente.
jocul de copii necopii nu poate fi introdus la capitolul poveşti şi iar dau pe minus aici.
rămân fără de nimic, cu siguranţa că n-am avut oricum niciodată ceva mai mult decât atât.

"şi totuşi e mai drăguţ să fim oameni"
ha,ce glumă bună!

din plin

aveam o umbrelă din nori ce mă făcea să văd luna ca pe-o jumătate de inimă devorată.
ochii mei prea cărpui intraţi la ploaie,trăgeau de-un zâmbet,multiplicându-l în combinaţii sfidătoare la adresa legii elasticităţii.
frazele mele sunt lungi ca să contrasteze puternic cu bătaia pocnetului de degete în timpul căruia s-a întâmplat un ceva interminabil de fără început.

criptez şi înghesuiesc în mine frânturi de iluzii furate pentru care n-am de gând să dau socoteală.
ceva în mine e sigur stricat şi mi-e peste poate să accept că pot totuşi funcţiona în continuare.
care ani şi care zile? nu ştiuul meu se extinde cancerigen spre etern şi mă lasă să bolesc de nemoarte.
un cineva mi-a arătat cum stâlceam în inconştienţa mea priviri naive,dar asta nu m-a făcut să mă opresc.
uneori rănim cu dragoste,dar nu nu nu,a nu se înţelege că e genul ăla de dragoste distructivă şi psihologic negativă,nu! e duioşia şi dorinţa cu care rupi o floare doar pentru că vrei s-o ţii în piept,s-o faci a ta,chiar dacă îţi pare rău că aşa se va ofilii.
rulez în rolul cu minus în filmul ăsta şi nu-mi place deloc să nu cunosc scenariul şi regizorul care trage sforile şi face click-urile.

aroma asfaltului umed îmi seducea gângav tălpile.
năstruşnice mi-erau câlţurile de păr ce-mi dovedeau nestarea.
m-aş fi dat de gol prea tare dacă aveam la mine şi-un suflet de rezervă.
purtam în mine infuzat un mare nor cenuşiu din care picuram tristeţi adiacente la decor.
aş fi vrut doar ca pereţii să bată din palme la final,căci reprezentaţia în simplitatea abstractului cuminte era o inedită reuşită.

regret neinspiraţia celui care nu mi-a picurat o voce atunci când m-a expediat pe scena asta mare pe care am denumit-o cu drag LUME.
de ce?
mi-ar fi plăcut să te cânt .
în surdină
plăcut,
în felul în care m-ai învăţat muţeşte
să te ascult.

un ALT ceva

Ne botezăm iubirile în marea de alb
şi le legăm la ochi,
de mâini şi de picioare,
apoi lăsăm să ningă timpul peste ele...
Dacă gura deschisă adulmecă fulgii
E pentru ca fericirea să ajungă în stomac
sub formă de fluturi...

când mi-ai spus că mă trăieşti,
mi-a venit idea să-ţi fiu moarte.
n-aş fi crezut că vei fi atât de uşor
de ucis, de scris,de citit,de legat.
ai ţinut o vreme,
mi-ai fabricat nişte fericiri mărunte
şi n-ai mai rezistat.
abia atunci am început eu
să transcriu povestea
ce se scrisese singură deja.

spui că m-ai descoperit,dar eu
eu sunt mai tot timpul în afară de înăuntru.


nici nu-mi trece prin cap să te salvez,
în timp ce tu mă iubeşti
eu sunt prea ocupată să devorez.

şi totuşi mai cumva decât ce a fost,
mai nimic decât ce va fi,
în ce fel îmi voi aminti cândva de tine?

ei bine,oamenii din nou...

Uite cum oamenii, se împart în mii de molecule,

cum fiecare om este format din atomii altuia,

şi cum se împrăştie fiinţa,

în mii de alte fiinţe,

căci în fond, toţi sunt micii muzee

în care trăiesc toate persoanele din jur.
-amanta de inimi-

Intrăm unii în alţii
Ca o Matrioshka labirintică
al cărei ultim nu se cunoaşte...
Ne acoperim şi ne îmbrăcăm,
SIne cu sine,
eu peste mine,
tu peste tine,
Rău în bine
Sau toate la un loc:
Tu peste mine,
El peste noi,
eu peste ei,
Voi peste ea,
Unu în doi
sau împreună trei.
Un morman de pământ
Din care o mână divină
Frământă păpuşi
Scuipând cuvânt
şi închegând cu vină,
ne aşează în rând.

Iar noi ieşim unii din alţii,
Trupuri din păcat,
Întuneric din lumină,
Eu din netine,
EL din celălalt,
Nimic nu ne reţine
să ne schilodim ca fraţii
până nu ne mai distingem din tot,
până când coasta unuia devine
palma altuia,
până când capul vreunuia
se-nfige în nişte picioare
care pot fi chiar ale tale,
dar fără să ştii asta
pentru că poţi fi oricine
sau orice...
o lume sau un nimic
în definitiv
încă o încercare eşuată
de a mutila ceea ce trebuia să fim.

pentru că asta facem,
un ocol amplu numit viaţă,
o trecere scurtă între nefiinţă-nefiinţă
în care ne descotorosim de prefix
şi-o repetată tentativă
de a ne distorsiona
eurile,tuurile,noiurile,voiurile,
în infinite combinaţii posibile.


nu ne ştim,
nici eu pe mine,
nici tu pe tine,
nici între noi deloc.
nu ne cunoaştem de oriunde,
nici nu ne aflăm cândva,
bâjbâim în rânduri
în marş cronometrat.

atâta tot.


PS: e prea posibil ca cineva să ne joace feste şi să ne fi făcut chipurile oglindă. ce am putea face noi altceva decât să ne reflectăm unul pe celălalt în alţii şi să alergăm un etern după imagini virtuale incapabil de prins?

totul e la locul lui în tramvai

n-am loc în acumul ăsta de atunci,
mă sufoc,
ca o gură de aer bolborosind în apă,
ca un peşte naiv îngropat în pământ.

acumul ăsta nu spune nimic,
discreţia lui e o adresă spre nicăieri
şi mă-nspăimântă să văd ierii
cum se iau de mâini
şi bat aziul pe loc.

nu promite ceva!
cevaul e deja o insultă la adresa golului,
golul fiind doar un paravan
pentru cei care se joacă x şi o în haos.

n-am timp în aici.



Asculta mai multe audio Diverse

rien

promite-mi că mă ajuţi să împărţim nimicul,
că o să-ţi înghiţi partea ta de inutil
fără să faci gât în nod!


te defiinţez integral după metode banale
dacă încerci să bagi sub preş
murdăria pe care ţi-am dat-o sub auspiciile
unei iubiri ,ce-i drept renegate de sens.

extremele spre care ne împingem cu ace,
ne fac să ţesem pânze de păianjen
şi să devenim autotrofi.
mă hrăneşti cu nesăbuinţă,
te înfometez exataziată,
să ne fie de bine
atunci când ne vom ridica de la masă!


dacă nu-ţi pui lacăt pe nonverbal
te denunţ pentru injurii aduse tăcerii!
ţi-am mai zis eu ţie că te dai de gol
ca un pahar cu vin într-o noapte obscură.
încetează să te comporţi prosteşte,
când ai atâtea maturităţi de făcut!

"a nu fi" momentan

Vreau să dorm ramuri.
Vreau să dorm zori.
Vreau să dorm nişte lacrimi neaşteptate şi mult prea puţine.
Vreau să dorm o ea, 2 de el şi o mine.
Vreau să dorm un aer încălzit în răceală.
Vreau să dorm nepăsarea şi distanţa.
Vreau să dorm dorul şi apropierea.
Vreau să dorm furia şi ghearele ieşite.
Vreau să dorm nopţile cu lumina aprinsă.
Vreau să dorm un balcon înalt,mult prea înalt.
Vreau să dorm căprui,turcoaz şi verde.
Vreau să dorm aspru,drept sau mătăsos.
Vreau să dorm în linie continuă.
Vreau să dorm o laşitate,o renunţare, un timp.
Vreau să dorm din neputiinţă de a deschide ochii.
Vreau să dorm înainte să pierd şi să nu văd asta.
Vreau să dorm umilinţa ei şi durerea ce nu i-o pot strivii.
Vreau să dorm ceea ce nu pot avea.
Vreau să dorm ceva ce a început de pea multă vreme şi nu se mai termină.
Vreau să dorm ce nu ştiu că vreau.
Vreau să dorm promisiunile ce mi le-am făcut.
Vreau să dorm aparenţele toate toate.
Vreau să dorm o primăvară ce n-are sens.
Vreau să-l dorm chiar şi pe cEL ce nu va ştii.
Vreau să dorm un an care mi s-a scurs în partea de jos a clepsidrei.
Vreau să dorm o serie de fericiri pe care mi le-am refuzat.


Vreau să dorm un ieri,un azi şi un mâine pe care vreau doar să-l visez.


atât.