dragă

același neînțeles ți-l port
aceeași neînțelegere mă poartă
aceiași ani pe care nu-i știi
mi se aștern în față...
gândurile mele nu ți-au pus cruce,
lipsa ta nu are loc pe pământ.

îmi iubesc bucuriile prin ochii tăi închiși,
și-mi șterg cu rușine lacrimile
atunci când viața mă face să plâng.
a râde, a plânge
infinite șanse de a drămui timpul!

am o lecție învățată care nu mă lasă decât să trăiesc.
am un rest de zile pe care inima mea e liberă să le consume,
iar pentru asta îmi julesc genunchii,
îmi târăsc coatele
și îmi dau palme când fac mutre.
ești responsabil cu liniștea mea interioară!
fac pași înainte și evit să crâcnesc,
diminețile sunt minuni
și serile împăcări de sine,
mă cresc.
Mulțumesc!