mi-e frică de ochii care nu te mai cer
și-mi stă inima-n gât atunci când
te uit în toate felurile,
de la mână pân' la gură.
ascult întunericul
și clevetesc ziua despre noapte
și noaptea despre cum nu te mai știu.
din aproape în aproape
până la bătrânețile fără moarte
și la niciunul fără de altul,
am ajuns suficient de departe
încât să nu mai întâmplăm asta vreodată.
a durat ceva până am oprit
acest continuu asasinat de iubire.
am comis atâtea gânduri
cu mâinile în sân
încât mă regăsesc
mai inutilă ca nicicând
încercând
să-mi dau de veste
despre tine.
Lupta contra sentimentelor este cea mai grea lupta dintre toate. Si chiar daca, intr-un final, reusim sa o castigam, ne vom trezi cautand precum niste fantome deznadajduite din nou chipurile celor pe care i-am iubit iar acum... nu mai sunt.
RăspundețiȘtergerefrumos
RăspundețiȘtergereN-am citit de multa vreme un frumos atat de frumos.
RăspundețiȘtergeree întotdeauna FRUMOS să știi că provoci frumosul și altora!
RăspundețiȘtergere