iar și iar și iar

nu știu să mă fi lăsat vreodată să fiu
mai tare ca atunci când
deliberam pe rând
care dintre eurile tale
să le scot mai întâi la iveală.

aveam un fel anume de a nu te lăsa de tot,
de a-mi lăsa timp să aștept să te uit
pentru a n oară
ca și cum ar fi ultima dată
și atât de bine îmi mergea chinul
că ar fi fost și păcat să nu mai simt durerea
era atât de dulce
că te făcea de fiecare dată
să meriți a fi pătimit.

ce prosteală și pe mine
rolul ăsta de incurabilă nu m-a prins niciodată
dar cu nepăsarea ta mă contrastam puternic
și-mi venea să te port zi de zi
ca pe cea mai fericită boală
care mă scotea în evidență.

oribil
când stau acum și trag linie
n-am însemnat decât prea puțin
ca atunci când nu-mi mai amintesc nimic
să mai rămân totuși cu o vagă impresie
despre mine,
cea care m-am imaginat cu tine
pentru o anumită totdeauna.

prea târziu ca să fie niciodată și prea galbenă marea de alb

zăpada are un gust monoton
acum că nu mai trăiesc din priviri
din albastru
și din tăcerea frunții tale
pe care am uitat s-o mai dezgândur
cu care m-am spălat pe mâini
în dimineți de-noapte
acum că totu-i delir
și întunericu' nu mai face flamă,
stau veselă-n triste povești de bun augur
care îmi spun
despre tot ce-am putut
să las să se-ntâmple .


acum poate să ningă până sugrumă tot aerul
până se asasinează toată apa
și toate viețile devin caz fatal
eu sincer nu mai am nicio teamă
căci ultima blasfemie a fost
să cred că ningi peste mine
și cerul întreg nu-i decât o scornire geloasă
al Unui de Sus numit Domn
care vrea să mi te-nghețe în sân
însă n-a fost așa
tu și cu sinea ta n-aveați nimic la comun
seninul era senin și fără de tine
și dacă ningea
ningea departe de mine
ningea de la sine

reminescence

so too blunt to be even bleak,
so much of a shallow grasp of nothing
thrown into nowhere...
this is what you well enough succeded to be.

turn my filthy wreck of pain
into the shape of oblivion
'cause this heart grows fonder
of your useless presence in my thoughts!

I've never mastered a skill better
than I am managing to get rid off thrills,
be it the thrill  of my inner voice,
or the thrill of my soul shut down in yours.


thought life is a cartwheel,
a very nice-coloured one,
but I do not want my emotions
to  be drawn up in circles...
with so many things that look infinite,
I really know that everything is
only the blink of an eye.

Closing the past is only a matter of time.

propace

lumea era prea ocupată,
dar eu te iubeam printre picături.






undeva , dincolo de rău, dincoace de bine,
e un câmp de luptă
unde inimile oamenilor dau
bătaie în bătaie.


nu știu cum se învinge,
singura mea victorie
a fost că te-am pierdut
și- când alții-și umpleau pieptul
cu panglici colorate și însemne,
în urma eroicelor acte de iubire,
eu îmi lustruiam epoleții uitări
cu cârpele unei istorii infecte -
un lied nibelung fără de inel,
fără de logodnă cu soarta mea
nefăcută să tragă în sorți.
la fiecare paradă de sentimente,
pașii mei stau pe margine, nu defilează -
ei și-au amputat dragostea la datorie,
iar asta nu e o onoare.
să fi fost toată lumea cu toată lumea,
de-ar fi pierit lumea!
eu nu am putut să fiu cu mine toată
și te-am lăsat să fii.



doar bătaia mea de pleoape rămâne veterană de război,
însă toate visele mi-au dezertat de mult.
închid ochii și nu mi-i plâng.
un suflet gol nu-și numără morții.



nu am curaj să opresc lumea din tirul de emotii,
dar printre focuri
eu încă te iubesc.

furie

nu înțeleg.
am încercat să joc prosteala aia dulce numită îndROGosteală,
cu tot dinadinsul,
cu cele mai bune intenții,
dar nu mi-a ieșit,
nu m-am reușit nicicum.

n-ar fi trebuit niciodată să se sfârșească așa cum trebuia să înceapă.