voiam sincer sa vad daca mai stiu sa ma port.
voiam sa ma recunosc de undeva si sa ma strig,
sa ma intreb ce am mai facut,
cat am crescut,
cat am iubit
si daca am mai uitat ceva.
voiam sa regasesc cuvintele cu care
sa ma povestesc de la coada.
imi place sa remarc ca albul unei foi e acelasi
si daca nu il umpli, el tot iti vorbeste.
acum e ca si cum as fi rascolit intr-un sertar,
in care am tot aruncat lucruri,
dar nu am mai facut de mult ordine,
ce ciudat!
mersul pe bicicleta gandurilor nu se uita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu