"E uimitor cât de fideli rămânem acelor lucruri care au însemnat odată ceva. De asta și prezentul se întâmplă după cât de fideli îi suntem trecutului". Subsemnata dădea cu socoteală acum ceva timp pentru cuvintele astea. Poate că e timpul "să mă contrazic cu plăcere", să arăt nu ingratitudine, ci putere de detașare. Nu sunt doar recunostinta si cantitatea amintirilor singurele care finanțează întâlnirile trecutului cu prezentul și viitorul. Aleg să mă servesc de acele fragmente care mă pot ajuta acum să însemn ceva și care mâine vor fi gata să se regrupeze pentru orice altă idee care mi-ar trece în cap despre cum mi-aș dori să fiu.
"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran
joi, 28 noiembrie 2013
descotorosire
Uneori cred că oamenii din jurul meu au fost acolo doar pentru că eu eram acolo. Ca și cum potrivirea aia spațială ar fi fost gândită cu scopuri mai înalte decât simpla întâlnire fizică. Am avut încrucișări de destin programate la care am ajuns punctual și am terminat la timp. Nu am blocat schimbarea personajelor, nu am sabotat desfășurarea actului, nu am tras de șireturi legături ce nu se puteau închega. A rămâne împreună nu înseamnă a rămâne alăturat. Sensul lui împreună e suprapunerea. Și mi-am suprapus câțiva oamenii cărora nu am ce să le reproșez. Fac cu toții parte dintr-o suprafață mare, fluidă, discrepantă și totuși omogenă, în care mă pot reflecta, iar reflexia asta ajută . Ajută atunci când în fața mie însemi țin ochii plecați și ocolesc oglinda. Ajută când nu am timp să mă întreb cine sunt, când nu mai știu cine sunt, când nu vreau să știu cine sunt, când mi-e totuna dacă sunt eu sau o alta. Versiunile astea, ale oaemnilor care mă înconjoară, îmi confirmă de multe ori ceea ce știu și ceea nu cunosc despre mine. De asta, de fiecare dată când cunosc oameni, trag un ochi, scanez și mă uit după mine acolo să văd dacă sunt. De asta, când vine vorba de a face ordine în viața mea, e esențial să trec pe lângă oamenii în care admit că nu am cum să mă mai regăsesc și să dau un salut gen "bună, te-aș știi de undeva, dar nu știu dintr-o care seară/zi/vară/viață de-a mea"...și nici nu mai contează, de ce ar mai conta?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumos blog. Daca iti place si arta contemporana - in special pictura - te invit sa vizitezi un blog deosebit, pe care il gasesti la aceasta adresa.
RăspundețiȘtergere