Să tratăm problemele punctual
filosofiile luminii au murit la datorie.
lucrurile au un nume pe care trebuiesc spuse.
azi nu ne mai dăm după degete
ni s-a luat toată mâna.
vorbim despre adevăr
ca despre o minciună pierdută în detalii.
ne e sete de viață,
ne secăm trăindu-ne sfârșituri închipuite.
în anestezia generală, clipa doare,
iar restul de suflări ar trebui ușurate,
avem dispoziții necesare să fim ideali,
dar nu le accesăm.
ne avem unii pe alții,
dar ne abandonăm.
suntem singuri pentru că
nu dăm libertății un sens.
ce sens am putea da libertatii noastre? mai exista vreunul in tot acest zbucium? sa ni-l cream noi? dintr-o dispozitie, sau cum...? si pana la urma, cu ce scop sa mai facem si acest lucru? sau exista doar sensuri fara scopuri? nu stiu, zic si eu. (poate doar sa nu tac, sau cine stie, poate din alte motive de exercitare a libertatii...)
RăspundețiȘtergere