răzlețesc idei

• să te înverșunezi să păstrezi ceva anume face să pierzi de fapt tot.

• nu mi-am dat seama până acum că jumătatea cu aer a paharului e și ea plină cu ceva și la urma urmei, un gol nu e altceva decât un infinit de posibilități de umplere.

• există probleme de dozaj pentru că există limite făcute doar ca să fie depășite. 

uneori mi-e totuna dacă trăiesc printre cuvinte sau înconjurată de obiecte.
accesele mele de milă sunt doar expresii ale disprețului față de lume.  dacă respect îndeajuns, nu compătimesc niciodată. azi cineva îmi spunea "există oameni care plâng și exiști TU". să nu dramatizăm!  doar atât cer , mai tot timpul. există tragic și dramă, există nefericire și amar , există de toate pentru toți , dar se numește mai simplu : viață.  când aud despre sinucideri mă gândesc că există un prea dezvoltat cult al personalității și un prea precar cult al spiritului. aș vorbi despre Dumnezeu, dar nu am idei clar definite.

• aud prea des vorbindu-se despre sfârșituri inevitabile. 2012 putea la fel de bine să fie un accident de laborator.
• această nouă preocupare a secolului spre cabotinaj mă face să cred că în curând va exista numai cinema în aer liber, dar nu va mai fi timp pentru popcorn , ci pentru fast-love, fast-sex, fast-talk, fast-sleep, fast-food.
• nu suntem victimele nimănui, ci asasinii timpului și al propriului suflet sugrumat mereu între trecut și viitor.  pe o linie continuă, prezentul e doar un punct intermediar în care nimeni nu se așează să dirijeze sensurile.
• mi-e milă de acei oameni al căror singur contact cu viața se face doar prin deșteptător. reformulez : disprețuiesc acea inerție animală de a te trezi la viață doar ca să mori lent în sărăcie de duh.
• îmi plac reacțiile cu dublu sens.  Sentiment -> resentiment și Resentiment ->Sentiment.
• culmea îngâmfării mele e de a fi mândră de mine chiar și atunci când mi-am călcat pe mândrie.
• una din cele mai mari realizări este aceea de a învăța doar ca să ai ce să uiți, a construi doar pentru ca să ai din ce face praf .

Doar un reminder. Conștiința mea de sine lucrează. Orice altceva decât indiferență înseamnă autodistrugere.

ca să nu mă uit de tot

destinul din mine e gol
și așteptarea e udă de-atâta aer expirat pe degeaba
după ce termenul de garanție a ieșit din uz
și chiria pe metrul pătrat de Dumnezeu s-a scumpit.

probabil n-am cunoscut pe nimeni
care să nu fi fost măcar o viață-n clipa lui
ceva mai nimic decât nimicul însuși.

mi-am adus aminte de mine
și-am strâmbat un zâmbet
sunt tot eu cea care mă alerg,
cea care mă prind și mă mănânc de vie.
îți trebuie o anumită ironie perfidă
ca să pleci spre nicăieri spunând despre
lume c-ar fi un loc strâmt pentru îngeri.

omul cât trăiește se vinde,
iar minciunile lui fac numai pustiuri de bine.
suntem bolnavi de egoism
și mult prea capabili de contradicții.


vreau să încep de undeva să cred,
pur și simplu să cred
așa cum crede un orb
că visul lui e-o realitate chioară,
neagră fără de cusur,
dar ideală.