detaliu

[2:08:28 AM] Bogdan: lasa ca la tine pana si indiferenta e filantropie

mud

nu știu de la ce nivel de mare
depărtare de casă
încep să crească munții
pe care iubirea să nu îi poată muta din loc.

prostie

posed, neinteresată fiind,
sfârșituri neînduplecate de nimic.

știu pe de rost viitoarele mele tăceri divulgate,
le voi turui cu satisfacția că am avut drepate,
cu amărăciunea că nu le-am putut împiedica
să facă sens.

nu am control asupra miilor de sfori,
se joacă până și piesele nescrise vreodată
se țin monologuri viscerale despre cum să fii altul
în rolul vieții tale.


aștept să văd ce nu se întâmplă,
ne-am cunoscut nicicând
și nu ne permitem adevăruri fără cusur.

devenire

atenție

vine trenul
pe linia melodică
se aud anii lumină cum se apropie

e un tren accelerat
un tren de ocean viteză
un tren care duce gânduri
nesătule, murdare, mărunte
care mai de care.
care mai necum
care mai nu se știe ce
nu s-a mai pomenit
să se care în vagoane
purgatorii minerale
dureri împachetate frumos
cărbune alb pentru poarta Raiului


atentie
vine trenul
pe linia melodică
se aud notele cum mătură subsolul

ne vom retrage toți pe peroane
vom săpa adâncuri în pietre
vom fi ca apa
sau tot o apă și un pământ
până când galaxii vor înceta să se nască
și împărățiile lumești vor avea un sfârșit.

slalom printre apocalipse zilnice
maratonul unui muritor indecis
se caută destine prefabricate
se comercializează vieți de succes
dar ziua de mâine
ziua de mâine nu știe nimeni unde duce
zilele de după mâine sunt destinații
în care picior de om nu a călcat niciodată

atenție
vine trenul
pe linia melodică
și zgomotul de fundal face întuneric

nu e noapte , nu e zi
ne mișcăm între secunde și milenii
trecem puncte de suspensie
ni se controlează actele
trecem ilegal pe stilul de viață
la minut...
spațiu nevertebrat,
ne târâm prin acest timp
fără dispoziție
automat
ne iubim unii pe alții
fără să o știm
fără să o arătăm
fără a face ceva din asta.