bb

e nevoie din când în când să-ți trântești sufletul la pământ
și să-i dai o altă formă
pentru că la urma urmei
și începutul începuturilor
a fost doar un suflu aruncat peste țărână.

introiernival

CAT'S EYE- Margaret Atwood

Not knowing when the dawn will come 

I open every door. 

Emily Dickinson

eu perceptibil

e rece,
un rece hapsân și hulpav
din care n-am să-mi iau decât nimicurile să le pun de-o parte și de alta
a celei cu care trăiesc
și a celei cu care mor,
dar nu mor decât destul ca să trăiesc
și trăiesc pentru că asta îmi vine cel mai bine să fac
atunci când știu că vreau să ajung acolo
"pentru că n-au putut s-ajungă alții, deși s-au străduit".


nu mi s-a dat de ales,
de asta am ajuns la mine.
pusă în fața a multiple căi de ieșire
n-aș fi optat niciodată să orbecăi spre înăuntru.



timpul e o tranzacție de euri,
te cedezi mereu în favoarea celui care va să fie.
am o colecție impresionantă de secunde pierdute
în urma cărora m-am costat.
renunț la mine permanent,
poate de asta mă am cum nimeni niciodată nu și-ar cheltui viața
să mă aibă.

am un ego solar la degetul mic și cu toate inelele lui venus
am fost cerută de soție -
singurul angajament pe care l-am făcut din iubire
și pentru totdeauna
a fost cel față de mine.
de asta, oricând
aș putea să iubesc o lume întreagă
și să rămân a nimănui,
adică mie.

necruțare

ninge cu o înverșunare maladivă
ca și cum toată moartea s-ar fi îmbrăcat în rochie de mireasă
și valsează primul dans cu Dumnezeu
pe capetele tuturor.


s-au convertit sfinții pe întuneric polar
și fac dramaturgie în carne vie...
se pune tragicul în scenă
și fulgii atei coboară cortina.



cerul e o serie de crime perfecte
și toate urmele se sterg
înainte de a fi lăsate...

prea târziu ca să fie niciodată și prea galbenă marea de alb

zăpada are un gust monoton
acum că nu mai trăiesc din priviri
din albastru
și din tăcerea frunții tale
pe care am uitat s-o mai dezgândur
cu care m-am spălat pe mâini
în dimineți de-noapte
acum că totu-i delir
și întunericu' nu mai face flamă,
stau veselă-n triste povești de bun augur
care îmi spun
despre tot ce-am putut
să las să se-ntâmple .


acum poate să ningă până sugrumă tot aerul
până se asasinează toată apa
și toate viețile devin caz fatal
eu sincer nu mai am nicio teamă
căci ultima blasfemie a fost
să cred că ningi peste mine
și cerul întreg nu-i decât o scornire geloasă
al Unui de Sus numit Domn
care vrea să mi te-nghețe în sân
însă n-a fost așa
tu și cu sinea ta n-aveați nimic la comun
seninul era senin și fără de tine
și dacă ningea
ningea departe de mine
ningea de la sine

nu simplu

nu vreau.

azi nu vreau să mă cauți.

nu vreau să îmi spui

nu vreau nimic de la tine,

vreau să-mi dai nimicul,

cevaul are un nume

și eu nu știu să îl strig

așa că țip

nu, nu vreau.

nu vreau să te aud,

mi-e groază să mă aud,

nu vreau să te simt,

nu mă pot obișnui cu mine,

mi-e mult prea greu

să mă accept,să mă văd

față în față.

te rog.

acum nu,

nu mă căuta,

nu-mi cere să te ascult,

nu-mi cere să zâmbesc,

nu-mi cere să pot

pentru că nu vreau.

mi-e bine așa,

mi-e bine fără.

PS: ninge.ninge fără nicio remușcare, ninge ca-ntr-o știu prea bine care zi dintr-o știu eu bine care iarnă.iar eu aici nu mai am loc de atâta zăpadă...aici nu troienește timpul meu. timpul meu e topit în irecuperabil.

înșirate

albul nopților de zăpadă nu e insomniac.
ninge.
atât.
ăsta e restul împărțirii la zero
și asta sunt eu,
care dau mereu cu virgulă.


m-am găsit în sfârșit
și...
nu sunt la mine.

nu mă dă decât la pachet.
eu nu am ce face cu doi...

Photo: by Felicia Simion
Model : Zor de Zi

și zic pas,
mă las.

evadez din libertate,
pustiul nu are limite
și nisipul nicio șoaptă...
n-am nevoie de umbre
ca să-mi spună despre soare
pe unde umblă și de ce...
clepsidrele nu au timp,
nesfârșitul e sechestrat
pe undeva,dar momentan
calea spre el nu e dalată...

o să uit despre mine toate amintirile care
mi-ar putea vorbi de străinătate.
sunt un sens fără noimă
și-un oftat insuflat,
sunt prinsă în jocul propriei puteri.

particular neclasat

te-am inventat privindu-te,
băgând de seamă că inexistenţa ta
nu mi-e benefică...

sărută-mă încet că trece..

şi apoi urlă-mi în spasme
tot netrecutul din mine!

nu rămâne nimic în picioare
din tot ce am putut fi,
doar ochii mei de pisică verde
care fac risipă de vieţi
şi care nu cred în ce spun.

jur stâlcit că pieptul meu
nu mai creşte lângă vipere
şi că piatra aia dinăuntru
are grimase de om
şi bătăi regulate de timp.
singurul impediment este că
uneori uit să durez
chiar dacă ţin...

tu, umblă-ţi pe cale,
în pas deşănţat şi ia-ţi o busolă!
vei vedea atunci câte norduri
mi-am călcat pe suflet
ca să mă reprim în răsărit.

spurt

e atat de simplu ! -
intentionat

o sa-ti bati capul sa ma complici,
sa ma amplifici in ceea ce nu pot fi
decat daca inchizi ochi si
tragi perdelele la urechi
ca sa nu intre noaptea
inainte sa ajungi tu acasa.

am gasit vreo 2-3 minti libere,
dar nu am putut sa le locuiesc multa vreme
pentru ca duceau lipsa de suflet,
apoi am sesizat niste suflete goale
si m-am decis sa le umplu cu-minte.


nu stiu unde am gresit.

in zile ca cea de azi
imi amintesc cat de bine ma pricep in a nu-mi aminti de masura.

ma prinde soarele
si bronzul se duce.
ma prinde rosul,
dar ma stinge
ma prinde tot ce
imi scapa,
iar el ma prinde
doar ca sa ma lase in urma.

trupe în alpi

inimile bat pe mai multe fronturi,
fără a dezerta,
fără a trăda,
din act de iubire.

ele pot schimba tabăra ,
fiind simultan în...mai multe locuri
și dându-și sângele pentru fiecare viață pe care o pierd.

unele războaie sunt de nepurtat
pentru că sunt bătălii care nu se limiteză doar la câmpul de luptă
și-a căror victorie stă în renunțarea de a înfrânge.











comitem crime doar atunci când

nu vedem,nu auzim
nu simțim
și uităm.

și se mai știe și că există totuși cevauri
care niciodată nu pier,
la fel cum unii nu vor învăța niciodată să trăiască murind.


armele descărcate-n aer.
aerul nu suferă...

decât atunci când pleci.

proxim

Plenitudine de gust,

Amorțeală-n artere,

Protipendada sentimentelor naște rafale,

Iar cursul vag al timpului decade

Din drepturile copilului.

Fără nicio ispită a izbânzii

și cel din urmă suflu al dimineții

face crepuscul dupa orizontul așteptării.

Pe-o peliculă tratată prost

Noaptea din gură spoiește cuvinte,

cuvinte care or să se repete-n niciodată

și nudul infam al vorbelor spuse

va defila sălbatic în cruste pe piele.

te deshidratez în ecouri reci

care-mi zguduie plânsul de tihnă.

te aud printre zambete de zăpezi,

dar nu mai vreau să ningă.

pleacă-mi !

ți-am spus.

și mi te-ai adus...

și mi-ai rămas.

neanotimpul ei

Asculta mai multe audio Muzica







































http://ineedchemicalx.deviantart.com/gallery/

Mulţumiri FELICIEi.

into the navy blue...

somnul meu bont îţi scapă printre degete.nelămurirea îţi creşte direct proporţional cu umbrele nopţii.nu-ţi cer să mă pricepi,dar te rog să mă tălmăceşti.în manşeta ta absentă de cămaşă îmi las urme de buze rotunde şi îi cer să le facă cu eleganţă săruturi. ceaiul de ciocolată amăruie îl inventez pentru vocea ta de noapte. îmi place cum seduci fire de plastic să spună poveşti de adormit oameni mici .de fiecare dată când clipeşti mă îngropi în albastru...de fiecare dată când te fericeşti mă înneci în zăpadă. unde o să ajungem în dimineaţa de de după iarna asta?




Asculta mai multe audio Muzica

am o monedă...

cu care am să plătesc de acum tuturor toate datoriile,doar că nu va fi aceeaşi monedă cu care m-au plătit ei ...moneda mea poate să cumpere ceea ce a lor nu poate şi pentru asta sunt mândră!

moneda mea face cât toţi banii lumii la un loc şi e doar cât o sutime de servietă.
moneda mea are strălucire deşi e cam (a)bătută.
moneda mea a ruginit de-atâta timp ce s-a prelins pe ea,a trecut prin mâini aspre şi s-a blocat uneori prin seifuri codate,a stat sub perne de avari şi s-a rostogolit prin multe buzunare de piept,dar a a ajuns într-un portofel cireşiu şi nu o să mai plece...
moneda mea e hotărâtă să îmi achiziţioneze lucrurui noi.spune că am nevoie urgentă de o garderobă curată...şi crede că ar trebui să-mi renovez casa şi s-o mobilez din nou.
moneda mea e uneori necumpătată,dar mereu responsabilă.ea promite că într-o zi o să deschidem o bancă pentru visătorii fără nori.
moneda mea îmi cântă că banii nu vorbesc,ci doar vocile ciocoiaşilor din noi.
moneda mea zâmbeşte ştrengar de provocator, deşi nu are decât valoare sentimentală..

plâng fulgii...

nu mai e loc sub clavicula ta pentru un morman nou de lacrimi,
nu te mai strâng,nu-ţi mai dau dureri de oase,
coase-mi o casă într-un apus de stern străin!
afară ninge înăuntru peste mine,
am nevoie de troiene
şi drumuri blocate pe contrasens,
am nevoie să nu ţin minte urmele,
să moară în zăpadă după ce le păşesc,
să nu văd umbrele,
să nu văd noaptea,pot s-o înghit
legată la ochi c-o eşarfă din zori
am nevoie de alb,de mult alb...

un fel de stare de duminică

povestea unui dor de mare

Te-am născut din pântecele pieptului meu

ca pe-un hibrid carbonizat cu doruri amare.
Metodele contraceptive n-au fost de folos,

nu te-au împiedicat să-mi omori toţi îngerii,
şi să te faci demon din ei toţi la un loc.

Erai fără de trup,fără de chip,fără de suflet.

Sufletul şi numele ţi le-am dat eu,

Ca pe-un strâmb contur care să te definească

Şi-am început să-ţi port de grijă

Şi să te strig Iubire...

Mi-ai luat aripile şi-ai făcut din ele castel...
Erai doar nisip -nisipul fiinţei mele,
şi mă secai,
mă secai de viaţă şi depărtări avid-albastre.

Albastre ca pacea de după iadul războiului

dintre colţii minţii ce au sfâşiat

şi zâmbetul dedesubtului stâng de sân

din care ţi-am hrănit adâncurile sumbre.
Îmi tăiai cu scoici sparte răsuflarea

ca să nu fac păcat când te zămisleam în sărut.

Într-o zi mi-am adunat toate valurile
şi-am vrut să te dărâm,

să te zdrobesc de toţi pereţii oceanului

şi să te fac om,

să fac din tine plajă,
să te roadă toate apele,

să te tulbure şi să te scufunde,

să te ude şi să te usuce
şi să mă uite de tine...

N-am reuşit decât să te împrăştii în toate clepsidrele lumii.
Te-am făcut să curgi,să fi timp,
n-am ştiut că vei lua cu tine horcruxurile sufletului meu
şi m-am pierdut pe mine în locul tău...

Azi,de fiecare dată când privesc marea,
îmi imaginez că undeva,la 22 de mii de leghe sub,
visurile mele încă se mai zbat să devină realitate
şi că odată şi-odată voi ajunge la mal,zdrobită
şi-un trecător neîntâmplător
îşi va strânge palmele în jurul meu,

va sufla cu priviri sărate şi zemoase peste mine
şi-mi va da numele de Perlă..

înapoi.

POSTat de Zor de Zi în poziţia acului de 13:15

pentru că azi m-am trezit cu un dor MAREEE de mareee...
pentru că mi-e somn în continuu şi-aş dormii o zi întreagă îngropată în nisipul cald,cu vâjâit de paşi ce aleargă spre apă intrându-mi în urechi şi m-aş trezii în cel mai plăcut mod,seara spre apus,când apele sunt calme şi călduţe,iar cearşafurile se retrag spre hoteluri... aş sta acolo,aş privii cum se serveşte marea de seară ca să devină fantomă,apoi m-aş întoarce într-o cabină de duş acasă şi m-aş spăla de sare...


8->

POSTat de Zor de Zi în poziţia acului de 13:20 şi n-am dormit în nisip azi,dar nici trează n-am stat... şi totuşi acum dimineaţa mea se spală pe picioare şi-aruncă cu sare...şi fulgii cad într-una ca`n poveştile lu` buna....


alb,alb,allbbbbbb,curgeeee peste tot,
mi-e somn,nu mă trezii!
acum ştii
că zăpada nu-i decât
momentul meu de înverire.


pentru că îmi ningi
şi-ţi ning
când mă atingi
şi te ating.


pentru că eşti,
pentru că sunt,
tu tăcere,
eu cuvânt.

înduminicaţi,
îndepărtaţi,
mai e un secol până mâine.

zori de Crăciun

o arie digitală de câţiva centimetri pătraţi împotmolită în mesaje . (aş fi preferat să rup la plicuri de felicitări primitive)
nume.urări.gesturi.( aş spune şi nămeţi de clişee şi copii indigo)
hârtie colorată ruptă în bucăţele.miros de haine noi şi portocale.surprize.
străzi lungi.oameni puţini.(de dimineaţă)
lumânări.colinde.linişte.credinţă.

iubire.zâmbete.suflete.
părinţi,copii,bunici.
mese obosite şi burţi anxioase. ochi iresponasbili ce se lasă furaţi.

tihnă.linişte. poate plictiseală...
gânduri.sentimente.stări.
simboluri vs nimcuri.
lipsă de regrete. poate melanocolie... niscai lapoviţă de amintiri.

culori.becuri.aburi.neguri.furnicar iernatic de lume.(seara)

întrebări.lipsă de răspunsuri.contabilitate. "un om care mă aşteptam să îmi spună Crăciun Fericit plus acelaşi om care nu mi-a spus fac 0"

rezumat. puncte.(în număr de 3)



ps: dar tu? tu unde eşti? de ce lipseşti din enumerare?


photo: - by me
-model: my cousin

că papucii mei dansează...

ce mai e nou?

urşii albi dansează kabuki în mintea mea.
fulgii se destrăbălează pe ritmuri de jabisen.
frigul dospeşte intrigi pentru pielea mea sensibilă la intemperii sentimentale.

hmm:-?
Zâna Zorilor îşi pierde din imunitate şi se lasă înamiezăzită de un Motan Descălţat.
Visele se nasc pe pupila deschisă la maxim şi mor în perne suflecate pân` la colţuri.
Cuvintele pleacă de pe buze şi se ghemuiesc în pavilionul urechii lui,de acolo nu mai ştiu cum să răzbească.


Am în inimă un cuptor...acel iulie peren de care nu scap...şi coc în el sentimente la sub de 0 cu multe grade.
Îmi postesc gândurile de toţi acEI de care nu mai vreau să ştiu şi mă îmbăt cu sake de ninsoare,e ameţitoare lumina nopţilor îngălbenite brusc de sute de sori artificiali.


Dacă se face primăvară să mă anunţe cineva!

fericire...

"un lucru mic,un pitic care dansează"

"fericire-i o sticla de vin,
fericire e cerul senin,
intr-o zi in care ai hotarat
sa alergi pe camp...
fericire-i cand puiul de om
vrea in brate si moare de somn
fericire-i cand frunzele cad
la un picnic in parc...
fericire e cand iti-amintesti
cat de fericit esti cand iubesti"



fericirea-i o zi de iarnă în care te pierzi în marea de alb.
fericirea-i atunci când uiţi că ţi-e frig şi ţi-e mai degrabă cald.
fericirea-i atunci când mii de braţe îngheţate te cuprind.
fericirea-i atunci când oamenii îţi spun tot ce simt.



fericirea-i atunci când nu eziţi să vorbeşti,să verşi focul din tine în gerul de-afară.
fericire sunt aburii sufletelor ce zâmbesc.
fericire-i atunci când te-ntorci înapoi şi te scuturi de zăpadă în privirile celui care te aşteaptă.
fericirea-i atunci când mergi pe drum şi ai vrea să ajungi oriunde.
fericire e când "scoţi limba la ceas".
fericire e atunci când fulgii pică şi aminitile se cern.


fericirea-i în definitiv şi un fermoar stricat care intenţionat se închide doar de mâna ta.
fericirea mea de azi e scrisă sub formă trigonomoterică.







Vama Veche - fericire
Asculta mai multe audio Muzica

lângă foc de iarnă...

dimineţile îmi scapă printre degete.
mai nou fumez fulgi în foi de scorţişoară...
mă umplu de fum şi îi îndes în sân...
de acolo mi se hrănesc toate povestile
şi-ncep să-şi facă drum...

mă închipui bătrână şi iernită pe tâmple,
cu vertebre nămeţi şi mâini tremurânde,
mi-apar ochi curioşi de viitori nepoţi,
mă văd aşa gângavă
adunându-i pe toţi...
mă aud vorbindu-le de tine
începând aşa:
A FOST ODATĂ IUBIRE...



Ducu Bertzi - Si De ar Fi
Asculta mai multe audio Muzica