furtuna afara,furtuna in cap

Fiindcă cerul și-a julit coatele,
tot încercând să-și facă loc pe pământ,
Norii lui sunt plini de bube
și-aruncă puroi de plumb
când s adună și curg
cu tot veninul din noi...

Murdărie spălată cu altă murdărie,
Dacă acoperi răul cu rău iese bine?

furtuni solare în inimi de cuvântătoare
ce comunică sălbatic prin necuvinte...
lumea-i un os aruncat la nimereală
primului câine care o prinde.
șleahtă de membre inerte,
toate îndreptate spre cer.
nu mai e loc curățat pentru ploaie
în pământul ăsta mizer!


oamenii-s semințe trimise la înflorit,
dar înăuntrul florii parfumu-i putrezit.

de la un "1 şi 0" ce nu mă cunoaşte

cu fiecare gând pe care îl gândeşti,
cu fiecare vis pe care îl trăieşti,
cu fiecare rând pe care îl secătuieşti,
cu fiecare pas pe care îl păşeşti,
cu fiecare secundă pe care-o ameţeşti
cu fiecare dans pe care îl zâmbeşti,
cu fiecare dimineaţă pe care o dezveleşti,
cu fiecare moment în care înnebuneşti,
...nu faci decât să...iubeşti.

Ţi-e teamă...
Ţi-e teamă că într-o zi soarele o să se ducă la culcare şi va uita să se mai trezească.
Ţi-e teamă că peste albii pioni ai reginei va ploua cu vopsea neagră şi atunci asasinarea reginei va avea un motiv.Pal.
Ţi-e teamă că timpului îi place sa fie timid cu tine.
Ţi-e teama că fetiţei cu un an mai mare ii place mai mult albul decât ţie.Şi este mai blondă.Şi are eşarfă.
Ţi-e teamă că apa de la suprafaţă nu te iubeşte.Niciun val.Nicio barcă.
Ţi-e teamă să strigi, dar ţi-e teamă să şopteşti.
Ţi-e teamă să urăşti mai mult decât să fi iubită.
Ţi-e teamă că infinitul îţi face farse, pitulându-se în ochiul drept.
Ţi-e teamă că joaca nu este de copii.Nici de oameni mari.Ci de tine.
Ţi-e teamă că ochii din roua dimineţii sunt săraţi...
Şi de aceea nu guşti...

AUTOR: Tiberius Hodoroabă

altă izbire

Asculta mai multe audio Muzica

surâsul meu zdruncinat de vânt
nu mai vrea să încalece
nici măcar pe pământ.

ochii mei de ploaie
te cheamă după streşini
ca să mi te-nmoaie.

şi dacă şi dacă şi dacă
în privirea mea-i o roată
şi tu bagi beţe în ea?

dacă ceru-i o baltă
în care stelele înoată
şi se scufundă-n mare?
şi marea-i de oameni,
iar oamenii sunt de fapt depărtări,
aşa cum fantomele-s uitări,
sufletele lumânări,
hotărârile ace,
războiul motiv de pace,
liniştea cauză de zgomot,
plânsul doar pentru hohot,
somnul doar pentru vis,
sfârşitul doar că e scris.

şi marea asta de care vorbeam,
e doar o ploaie spoită pe-un geam.
o glumă bună spusă prost,
un adevăr care doarme în post,
un azi infinit fără de stare,
un punct în semn de întrebare.


neastâmpăr în gene,
somn nu mai ai ,
visele-ţi au lene,
gândurile ţin post,
mai are vreun rost?

scrii ca să fie...
dorul nu încape pe hârtie...

review

pe fruntea-i dospită de gânduri
i se zguduie cerul...
Iar zmeul...
i se face franjuri,
înţepenit în pământ
şi fără de cuvânt
intră în rânduri.

Încă unul picat!
În spate,
frâiele adunate,
toate vreodată scăpate
se fac pânze
şi-o prind în păcat.


Smucindu-şi sufletul violent
Îşi scapătă iubirile-n van,
Iar vara curge ca-n fiecare an,
Insolubilă la dor,
torenţial pe geam,
cu lacrimi care mor
în chip absent.

Ea scriind vede,
cât de puţine vede de fapt.
nimic n-a rămas intact
din vechiul pact
făcut cu viaţa...
deşiră aţa
şi se trezeşte cu faţa
spre o oglindă ce n-o crede.

Seacă,seacă,seacă,
înecată într-un strop de apă,
devine piatră.
din niciundele ei n-a mai rămas niciun nicăieri unde să meargă.

photo made by FELICIA SIMION
model: Zor de Zi

"eu mă micşorez"

Am vrut să te salvez de tine însuţi şi-am căzut pradă ghearelor îndreptate spre tine.
Cred că sunt prinsă bine în plasa unei absenţe ce mă strânge sălbatic în jurul pieptului. Când apuc să respir, mă-nec cu golul tranşat între mine şi exterior. Ştiu că ai fi sfârşit făcându-ţi ochii să scapete câte puţin din sufletul tău de păcat, dar te-am scutit înainte de vreme să-ţi fisurezi mândria.

Uite că eu mă plec adânc în faţa unui pahar de vin rămas din sticla cu etichetă coaptă în luna gerului. Pentru că vinul ăsta abia acum prinde gust, iar papilele mele acum se trezesc din amorţeli şi-ţi elucidează sărutul.

Asta e o proză eşuată şi o scrisoare pentru nimeni,chiar dacă nimeniul poartă numele tău şi tu nu eşti totuşi un nimeni. Dacă tot îmi respingeai tu poemele din lipsa ta de expiraţie, îţi dau cuvintele într-o ordine nedomesticită şi cu un scop imprecis ; acum chiar simt că deplorabil am ajuns să am nevoie de-un imposibil ca să-ţi vorbesc. Te-ai bucura să vezi cât mă chinuiesc să învăţ să pierd şi cât de cuminte înghit linguriţă cu linguriţă din zâmbetul tău implacabil. Să ştii că n-aş ezita să te devorez bucăţele bucăţele dacă te-aş găsii strivit vreodată prin preajma mea.

Iar şi-a pus vara taraba la colţ de stradă şi vinde poveşti pe ochi frumoşi. Eu nu am ochi frumoşi că-s franjuri de la atâta neplâns şi încerc s-o duc de nas cu câteva iluzii toropite de căldura unui iunie matinal. E cam dureros să ştiu că dorul meu pentru tine sfidează legile şi nu are reacţiune,dar ai fost mereu şi vei fi cu mult în faţa mea în domeniul fizicii...eu doar metafizic te iau şi te fac. În orice caz, mă aduci la nehal fără să ştii. Nici nu trebuie. În definitiv să mai las pe mâna ta şi ultima fărâmă de fericire?

Atâta vreme cât îmi trăiesc chiar şi o aşteptare fără căpătâi,mă pot considera destul de norocoasă. Atâta vreme cât reuşeşti să-mi dai fie chiar şi dezamăgire împachetată frumos,tot nu mă pot lamenta. Oricum ai găsit-o pe măsura mea,ca de obicei faci cadourile perfecte!

să-mi fie ruşine că am curaj să ţin fruntea sus deasupra pământului deşi mă dor tâmplele de gânduri sucite spre trecutul din tine. triumful tău imaginar mă arde prin vene,de aia îmi năvăleşte acum un dram de venin infectat cu iubire şi mă culcă la pământ.


Nuuu...nu mă plâng. Vărs doar. Nenimicul,necevaul din mine afară. Şi ştiu că nu reuşesc decât să-l înmulţesc. Merit,merit tot,inclusiv să nu reuşesc în alt fel.
Să-ţi fie vara casă şi marea drum,să -mi fie amintirile dulci şi regretele scrum!

Mă mişcă felul în care pixul meu se iubeşte de atâta vreme cu o foaie albă de pe birou. Stă deasupra ei şi îi îndrugă prostii despre cum se observă lucrurile de acolo,numai de scris nu îndrăzneşte s-o scrie...ştie că în definitv aşa ar pierde-o şi-ar încăpea pe mâinile tale. Ai nenoroci-o sigur,doar vine de la mine.


Şi da, atunci nu am văzut,nu puteam vedea,nu avem cum...ţi-am cântat mereu în nestrună că am nevoie să te pierd ca să te pot avea.
Să creşti mare! deja mă sperii cum te înalţi şi inima mea îşi ia măsuri de precauţie... o să încapi sigur,nu te teme! De fapt,ce prostie, tu nu ai frică de nimic, de tine însuţi ar trebui să îţi fie.

Să te uit? ar fi puţin...

cuvânt cheie: ZADAR

Asculta mai multe audio Muzica

învălmăşeală.


şi fisuri de gânduri umplute ochi
cu confuzie,
în grabă.
mai degrabă
încerc să-mi amintesc un netrecut,
decât să uit un prezent sleit,
să urlu un sunet mut
sau să alerg îngrădit.

îţi vine să dai,
să izbeşti,
ferestre,uşi şi pereţi,
dar faci din piatră mască
şi te deprinzi să taci
într-o mimică ipocrită
de-a dreptul
în care suferinţa
cică,
îşi găseşte imperfectul.


mamă şi lumea asta
e cercuri toată,
deja ştiu ce am de făcut,
odată şi odată
am să fur toate compasurile
şi le rup.

e absurd:
merit şi nemerit simultan
din plin.
văd surd
şi amţesc învârtindu-mă
în chin.


da,da,totul merge ca pe roate,
sub conotaţie negativă
pentru că ce e dat să plece
pleacă,
atâta vreme cât n-are încă
rândul să se-ntoarcă.

în timpul intermediar,
frământarea învârtirii
şi a unor spiţe de gânduri
se-mplântă în zadar.



zadar,
cât e de infect,
infect de perfect
pentru ca totul să meargă bine,
(căci dacă n-ar fi zadarul
ceea ce ar fi făcut să ţină
n-ar ţine-
pentru că exteriorul
ar afecta terbil prin încercări
reuşite
interiorul).

dar când zadarul e pleonastic
inutil,
să nu-ţi dai oare ghes
la smuls peri?
acum depinde de care
preferi:
de livadă
sau de cap?
ezitare...
dar se recomandă
nenorocirea capului
atunci când oricum
e pe post
de degeaba
şi-ţi stă în drum.



în zadar e totul în acumul ăsta neînduplecat, suflet dereglat, timp fărâmat, neastâmpăr în minte, tentativă necuminte, certitudini dezechilibrate, decizii răsturnate, sentiment întârziat,
rezumat.







photo: made by Felicia SIMION
model: Zor de Zi