adio,deci pe curând!

acolo unde a fost ce a fost...
rămâne doar ce se face nimic.
acolo unde nu mai încape mai mult,
se-nghesuie fiecare cuvânt
şi toţi ochii care mint.
tu când ai să-mi vorbeşti
să faci bine să taci pe de rost
că ştiu deja poezia absenţei tale.
când te-ntorci să ţipi
s-aud că orbesc în iubire...!
să te încurci,
să te grăbeşti,
să uiţi
că-ţi aminteşti deloc de mine...


mie să nu-mi aduci flori,
să nu-mi ceri iertare,
să nu pleci capul,
să-mi desfaci în zori
de la claviculă până la palmă
braţele-ţi obosite de căutare
şi-aprinse de toamnă,
să-mi faci loc la degete
printre cele cinci ale tale,
să nu întârzii sărutul,
să-mi prelingi dorinţa
şi să-mi spui simplu:
"îţi iubesc necunoscutul"...!

de ciudă şi nimic altceva.

ştii să îmi rozi fiecare gând cu nepricepută măiestrie,
poţi să-mi adulmeci desfrâul sacadat,
îmi distrugi fiecare moment de răgaz,
îmi clatini fiecare pas
şi-mi împroşti în faţă
cu nimicuri de la categoria "de neuitat"...
se spune că...
toate trec la vremea lor.
şi atunci,în ce dimineaţă
mă voi trezii liberă să fac ce-mi place?
când voi putea să plâng şi să râd şi tu
să n-ai nimic de-a face...? ...
hai cheamă-mă cât mai poţi,
câtă vreme eu încă mai răspund imediat de aproape,
tachinează-mă,strânge-mi coardele şi
nu mă lăsa să plec prea departe...
hai joacă-te şi tu,
arată-mi cum e iubirea şi apoi lasă-mă fără ea,
fă-te că pleci de tot şi
continuă să conturezi abstract lipsa ta.
când simţi că-ţi ajunge
spune-mi dacă ţi-e bine,
pentru că eu recunosc:
NU MAI POT
să ţin pasul cu tine!

triunghi?

eu spun ce îmi spune el...
el îmi spune ce spune altcineva..
iar acel altcineva spune ceea ce ştim deja...

altcineva îmi zice ce a zis el
şi el îmi zice ceea ce eu am zis de mult,
eu zic că deja prefer să nu-l mai ascult.

eu,el şi altcineva
ne spunem poveştii unii altora.

mai rău de aşa se poate?

"and the line between wrong and right..is the width of a thread from a spider`s web... the piano keys are black and white ,but they sound like a million colours in your mind..."


De fiecare când căştigăm ceva ,pierdem ceva şi la fel,când pierdem ceva,există şi un anume "ceva" de câştigat... cel puţin astea erau principiile mele până azi. Doar că ziua e trecută, lucrurile-s multe şi toate pierdute şi încă nu întrezăresc câştigul.Dacă închid ochii adorm? Dacă visez ,o să mai vreau să mă mai trezesc? Şi dacă totuşi mă trezesc, nu schimbă cineva decorul între timp?vă rog!

Am rămas cu masca. Ce poţi să faci cu o mască şi un rol neasumat? Cum dai viaţă unei rigidităţi care nu mai are loc de expresie?


Cineva să-mi dea o nouă zi şi o minte limpede... un suflet cârpit şi o dorinţă de-al tăvălii din nou! Să râdă cine poate,să zâmbească cine vrea... azi îmi permit să stric machiajul şi să curgă lacrimi pe sub mască... azi nu-mi mai pasă dacă nu e trasă cortina şi sala evacuată.Poftiţi şi vedeţi cum e în culise! Aici costumele fericirii stau atârnate în cui ,exact acolo unde ne punem şi poftele de la ea, noi cei care am hotărât să jucăm pentru a trăi pe scenă ceea ce în viaţă nu poate fi mimat.

Nu există oameni perfecti..nu există surâs fără de cusur... nu există amărăciune absentă din vreun colţ de gură..la oamenii MARI!. Acolo unde e lumină se fac desigur şi umbre...Acolo unde totul e în ordine,a fost mai întâi haos...

Am încercat să fiu EU,dar prea târziu... învăţasem prea bine să fac trafic de iluzii fără răspundere... am fost iresponsabilă când mi-am început jocul şi nu am stabilit miza. Nu-ţi poţi compromite sentimentele tale şi ale altora la întâmplare...



mai vreţi ceva? nu mai am nimic de dat... de fiecare dată când mă dăruiesc rămân fără nimic...ajung să mă dau pe mine întreagă. O altă Eu mai aveţi? Da-ţi-mi-o vă rog pe ipotecă, vreau să învârt din nou ruleta!


katie melua - spider's web
Asculta mai multe audio Muzica

în sec21,dragostea e un telefon care nu sună.

apoi n-a mai sunat telefonul
şi ţi-am dus dorul...
l-am cărat până într-un loc
unde am putut fi singură,
eu cu eu
şi atunci l-am dat jos şi l-am împrăştiat
peste tot pe unde am putut.
...

mi-era sufletul cioburi
şi mintea septembrită,
te-am căutat să te găsesc
negândindu-mă ce să îţi spun
dacă dau de tine..
ştii că nu îmi stă în fire,
să-mi rătăcesc sau pierd mândria
pentru că lucrurile la care ţin
sunt întotdeauna păstrate bine.

norocul meu e că te-am găsit
în absenţa ta
şi nu a trebuit să îţi vorbesc,
ci doar să sufăr de acea lipsă...

într-un final,
am îndrăznit să sper
şi mi-am ales cuvintele
cu gândul că vei apărea.
mi-am pregătit pledoaria,
chiar şi câte 5 combinaţii la câte
nşpe mii de replici
pe care mi le puteai da...
dar n-ai catadicsit să apari
la procesul conştiinţei mele.

muţumesc că-mi arăţi cum e
să pierzi propriul tău joc
şi să încalci regulile tale
şi te iubesc în clipa asta
cu groaza de a nu fi făcut-o
atunci când trebuia!

ceva.

ştiu să te mint,
ştii să mă minţi fără să ştiu.

pot să mă joc
şi tu eşti în stare...

accept să pierd,
tu niciodată!

cred că iubesc,
tu eviţi asta!