"Chiar dacă totul ar fi vulgar, lumina zorilor nu poate fi. Ar trebui s-o privim zilnic ca să redevenim puri..." Emil Cioran

marți, 22 septembrie 2009

ceva.


ştiu să te mint,
ştii să mă minţi fără să ştiu.

pot să mă joc
şi tu eşti în stare...

accept să pierd,
tu niciodată!

cred că iubesc,
tu eviţi asta!

luni, 21 septembrie 2009

dar mă iubeşti,nu-i aşa?


uneori,mergând pe stradă,închid ochii.Închid ochii dintr-un motiv stupid: sper ca atunci când îi deschid tu să apari ca din senin în faţa mea şi să mă iei în braţe ca pe un copil cretin ce sunt. Da...închid ochii,mă concentrez pe dorinţă(exact ca un magician,dar ce puteri speciale am eu?) şi îi deschid şiiiii..degeaba.Uit mereu că nu pot să visez şi în acelaşi timp să nu mă desprind de realitate...

Uneori... te văd în toate persoanele care trec pe lângă mine.Apoi râd de mine însămi: cum ar putea altcineva să fie TU? Că dacă te-aş găsii în oricine ar fi foarte uşor,dar oamenii sunt făcuţi să fie unici şi iubiţi pentru ceea ce înseamnă. eu nu am apucat să îţi spun ţie cât însemni pentru mine...

Uneori îmi vine să alerg până la uşa ta,să sun şi să te oblig să mă priveşti...să mă postez acolo şi să nu mai plec până ţi-aş smulge măcar un zâmbet... dar,c`monn...nu am atâta sânge în mine.

Uneori...uneori îmi vine să calc pe mândrie...chiar dacă ştiu că la mine asta e echivalent cu alergatu` pe cărbuni încinşi...dar uneori îmi vine să fac asta doar ca să doară, să doară cât te-a durut pe tine atunci când tu sufereai din dragoste şi eu de prea mult orgoliu.

Uneori încerc să îţi dau de înţeles că încă mă mai gândesc la tine, uneori vreau să te nenorocesc cu incertitudini...

Uneori te sun şi îţi închid,alteori nu te sun deloc zile întregi...uneori te sun şi vorbim cu orele şi te mint iar în acelaşi fel şi îţi promit că am să fiu o altă EU. Tu taci şi înghiţi găluşca,pentru că deşi ştii adevărul,ştii şi că nu te-ai putea lipsii de mine...

Uneori mă joc...alteori îmi pierd propriul joc şi atunci se dărâmă totul,nu mai am chef nici de tine,nici de nimeni şi cu atât mai puţin de mine însămi...


Uneori îmi amintesc cum ne-am iubit şi închid ochii... e de ajuns ca tu să apari în faţa mea...ca o amintire însă.





ps: PUT A SPELL AROUND ME,PLEASE!


Katie Melua - I Cried for you
Vezi mai multe video din Muzica

duminică, 20 septembrie 2009

stare duminicală


De la o vreme mă încearcă numai sentimente ciudate.Cel care mă scoate cel mai tare din aria mea de comfort e faptul că simt că trăiesc în alt loc:e ca şi cum mi-aş fi mutat viaţa pe o elipsă,una oricum ciudată...ca şi cum aş fi o planetă neaparţinând Sistemului Solar,dar rotindu-mă în paralel cu Soarele,astfel încât să nu îl ating niciodată... încerc aceleaşi stări cu el: ne trezim dimineaţa în zări senine,apoi soarbem dimineaţa cu nesaţ şi vioiciune, o împotmolim frumos într-o răcoare tomnatecă şi presărim numai gânduri inedite pentru o nouă zi...apoi pe la amiază râdem şi glumim şi atmosfera e "brilliant"... plutim pe străzi şi luminăm cotloane,ne jucăm prin parcuri şi ne tăvălim pe alei, ne scurgem printre ferestre de cafenele şi pictăm boem feţele oamenilor şi după toate astea,la fix întotdeauna,un clopoţel fantomatic începe să sune,ca şi cum o recreaţie s-ar fi terminat...o luăm pe drumul spre casă,ne tragem de razele de pe te miri unde şi începem să batem în retragere... pe la sfârşit de amiază deja ne înnegurăm în adâncul nostru,amurgul e cel care ne seacă întodeauna de puteri,masca luminoasă pică şi seara ne găseşte vulnerabili şi goi de căldură... noaptea ne alungă într-o cuşcă a singurătăţii şi ne leagă simţurile de bezna ei ,apoi ne obligă să-i bem visarea şi ne îndoapă cu vise...
Ciclul ăsta se repetă zilnic,dar oamenii sunt prea ocupaţi să observe ce se întâmplă în jurul lor...nu le-ar trebui telescoape ca să observe că în paralel cu razele de lumină ale Soarelui,în spatele lor vin razele de umbră ale planetei mele...

joi, 17 septembrie 2009

mov.vom.omv.vmo.mvo.




Da ştiu,nu sunt pe treaba mea...nici pe creanga mea... nici cum mai vreţi să îi spuneţi acestei stări de delirantă indiferenţă isterico-euforică....nu sunt pe treaba mea, pentru că stau cocoţată pe a altora... nici pe creanga mea pentrruuuu căăăă... nu mai vreau să fiu copac.toamna frunzele cad şi păsările pleacă, ce-aş mai putea face pe o creangă? Şi-n plus dacă stau pe altora a mea nu se uzează... nu mai pot să risc să mi se mai rupă ceva, destul că mi s-a întâmplat asta cu inima... Şi brusc am o revelaţie: mda...probabil cineva s-a legănat prea mult în ea până când s-a desprins şi a căzut la pământ bucăţele... nici nu m-am interesat dacă s-a făcut frunză,dacă a îngălbenit,dacă s-o fi făcut ţărână,dacă o fi topit zăpezi,dacă o fi găsit vreo primăvară care s-o adopte ,pentru că sincer, de când nu o mai simt nu mă mai interesează nimic ce are legătură cu ea.

photo: with me ,by me

vineri, 11 septembrie 2009

vreau un moment de fragilitate!



tu nu ştii nimic.
nu ştii şi aberezi într-UNA...
şi cine sunt eu să îţi suport neştiinţa?
sunt om,nu poţi să dai cu tot în mine!
muşc perna cu dinţii şi-mi vine să ţip:
are gust acru de vise şifonate
şi-n plus , îmi simt sângele colcăind
şi porii cum zbiară şi se destramă
în mii de senzatii ciudate.
dacă aş fi un balon umflat cu ciudă,
m-aş crăpa în mii de bucăţele
de venin colorat cu vârfuri de ac.
dar sunt om,
fierb şi tac,
strig muţeşte şi continui să-nghit,
să mă-nec cu tine însămi.